Ne aflăm în pragul unei transformări digitale, cu promisiunea de a conecta milioane de oameni prin intermediul tehnologiilor digitale. Aceste tehnologii au ca scop îmbunătățirea eficienței producției de alimente, abordarea provocărilor de mediu și creșterea încrederii consumatorilor în sistemele agroalimentare.
Digitalizarea este, prin urmare, un subiect fierbinte pe agenda UE. Așteptările sunt mari, dar la fel de mari sunt și incertitudinile legate de modul în care acestea vor fi implementate. Ea oferă atât oportunități, cât și provocări pentru sectorul agroalimentar, inclusiv pentru sectorul ecologic, aflat în plină dezvoltare. Tehnologia digitală are, într-adevăr, un mare potențial pentru agricultura ecologică și, prin punerea în aplicare în întregul lanț valoric ecologic, poate avea, de asemenea, un potențial uriaș de a contribui la provocările societale actuale și viitoare.
Acesta oferă instrumentele necesare pentru a planifica, gestiona și optimiza în mod eficient producția și vânzările. Această inițiativă demonstrează beneficiile pe care tehnologiile digitale le pot oferi sectorului ecologic, în acest caz, accesul la piața digitală. Beneficiile potențiale se pot referi, de asemenea, la eficiență, permițându-le fermierilor să cunoască în profunzime condițiile specifice ale fermelor lor, cum ar fi solul și sănătatea animalelor.
Cu toate acestea, digitalizarea nu ar trebui să fie o scuză pentru industrializarea sistemelor agroalimentare. Digitalizarea sistemului agroalimentar necesită o evaluare amănunțită a impactului tehnologiilor – de la perspectiva socio-economică până la sustenabilitatea și contribuția la transformarea sistemelor noastre alimentare.
Digitalizarea ar trebui să fie văzută ca un set de instrumente pentru a sprijini o transformare holistică în care solul este conservat, materia organică este crescută, diversificarea reunește animalele și culturile, diversitatea este crescută, ciclurile nutrienților sunt închise, iar intrările sunt reduse la minimum, în întregul lanț de aprovizionare cu alimente.
În plus, adoptarea tehnologiilor digitale nu ar trebui să lase pe nimeni în urmă, iar factorii de decizie politică ar trebui să asigure un sprijin adecvat pentru ca toți actorii lanțului de aprovizionare să devină mai sustenabili. Unul dintre posibilele instrumente-cheie este arhitectura ecologică a politicii agricole comune.
IFOAM Organics Europe pledează pentru ca cel puțin 30 % din bugetul pilonului să fie alocat programelor ecologice, pentru a sprijini o gamă largă de intervenții în domeniul climei, al bunăstării animalelor și al mediului.
Soluțiile digitale, de exemplu, agricultura de precizie, ar putea beneficia de sprijin, cu condiția să aibă un efect pozitiv clar asupra mediului, cum ar fi reducerea la minimum a eliberării de nutrienți sau reducerea consumului de apă.
Tranziția către un sistem echitabil, ecologic, sănătos și grijuliu, adoptat pe scară largă în Europa, este realizabilă, dar trebuie să ne asigurăm că toți actorii din lanțul de aprovizionare agroalimentară sunt sprijiniți.
- MADR: un subsidiu va atinge peste 5 mii de Euro
- Producția de grâu ridicată la un nivel de peste 15 milioane de tone fiind cea mai mare recoltă din ultimii 14 ani
- Exporturile mondiale de porumb dulce conservat a ajuns la un miliard de dolari
- Crește ponderea grâului boabe în importurile europene de grâu
- Importurile globale de linte cresc la 1,7 miliarde de dolari
